comportare

comportare
comportare [dal lat. comportare "portare insieme", der. di portare, col pref. con- ] (io compòrto, ecc.).
■ v. tr.
1. (non com.) [rendere possibile o accettabile: l'età non gli comporta certe fatiche ] ▶◀ ammettere, concedere, consentire, permettere. ◀▶ escludere, impedire, proibire.
2. [portare con sé come conseguenza: il viaggio comporterà molte spese ] ▶◀ costare, esigere, implicare, provocare, richiedere.
■ comportarsi v. intr. pron. [avere una determinata condotta, procedere in un dato modo] ▶◀ agire, condursi, contenersi, (non com.) portarsi, reagire.

Enciclopedia Italiana. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • comportare — COMPORTÁRE, comportări, s.f. Fel de a se comporta; comportament. – v. comporta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COMPORTÁRE s. 1. comportament, conduită, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaş, (Olt.)… …   Dicționar Român

  • comportare — A v. tr. 1. (lett.) sopportare □ consentire, permettere, concedere, ammettere 2. implicare, cagionare, ingenerare, determinare □ richiedere, costare (fig.), volere, presupporre, sottintendere, sottendere, includere, racchiudere B comportarsi …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • comportare — com·por·tà·re v.tr. (io compòrto) 1. FO avere, provocare come conseguenza, implicare: una scelta che comporta una serie di complicazioni, un lavoro che comporta fatica | presupporre, esigere: andare a pesca comporta l alzarsi presto Sinonimi:… …   Dizionario italiano

  • comportare — {{hw}}{{comportare}}{{/hw}}A v. tr.  (io comporto ) 1 Consentire, permettere: un lavoro che non comporta vacanze. 2 Portare con sé come conseguenza: quest avventura comporta pericoli. B v. intr. pron. Agire in un certo modo: comportarsi bene… …   Enciclopedia di italiano

  • comporter — [ kɔ̃pɔrte ] v. tr. <conjug. : 1> • XV e; « porter » XIIe; lat. comportare « transporter; supporter » 1 ♦ Permettre d être, d aller avec; inclure en soi ou être la condition de. ⇒ admettre, contenir, impliquer, inclure. Toute règle comporte …   Encyclopédie Universelle

  • atitudine — ATITÚDINE, atitudini, s.f. 1. Ţinută sau poziţie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepţie); comportare. ♢ expr. A lua atitudine = a şi manifesta poziţia, a şi afirma (cu hotărâre) punctul de vedere …   Dicționar Român

  • purtare — PURTÁRE, purtări, s.f. Acţiunea de a (se) purta şi rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe braţe). 2. Folosire, întrebuinţare. ♢ loc. adj. De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălţăminte) care se poartă în mod curent, de toate zilele,… …   Dicționar Român

  • comportament — COMPORTAMÉNT, comportamente, s.n. 1. Modalitate de a acţiona în anumite împrejurări sau situaţii; conduită, purtare, comportare. 2. Asamblul manifestărilor obiective ale animalelor şi ale oamenilor prin care se exterorizează viaţa psihică. – Din… …   Dicționar Român

  • manieră — MANIÉRĂ, maniere, s.f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ţinută. ♢ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ♦ (La sg.) Politeţe, amabilitate; bună… …   Dicționar Român

  • morală — MORÁLĂ, morale, s.f. 1. Ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică; etică. ♦ Comportare (lăudabilă); moravuri. 2 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”